Nu îmi arog dreptul de a fi un designer…Cel puțin nu din acela cu școli înalte prin străinătățuri, diplome multe pe perete, articole publicate prin reviste de lux care costă mai mult decât tichetele de masă pe trei zile… Nu sunt nici din acela care dacă se poartă anul acesta industrial style (la mare modă de ceva timp) si ție nu iți place, deja mă gândesc ca habar nu ai ce însemnă stil și mă uit așa de sus la tine, deși dacă ești mai înalt, mi-e cam greu de la 160 ai mei… Nu am nici o hoardă de angajați, care sa facă treaba de jos și eu sa apar doar călare pe aura mea atotștiutoare de decorator , în inspecție. Lucrez singură din singurul motiv ca sunt o individualistă și recunosc ca nu mi se prea potrivește team bonding, playing etc, bulshit stuff.  Nu am nici un birou în care să îți fie frică să pui piciorul, ca nu Doamne ferește sa spargi vreo piesă din ceva eră, de care nici nu știai să existe, adusă pe vapor de copii orfani în pânză împletită de călugarițele oarbe…

Bine, bine, dacă nici din aia, nici din cealaltă, atunci? Păi îmi place să cred despre mine ca sunt o persoană care iubește simetria, armonia, culoarea, ordinea. Sunt o persoană care ințelege ca fiecare suntem altcumva și că nu există frumos sau urât. Există doar ce ți se potrivește sau nu… Cred cu tarie că fiecare casa trebuie sa fie o reflexie individuală a celui care o ocupă, a lucrurilor care îl reprezintă, pe care le iubește, a personalitații lui…Adică în traducere, dacă îi place omului rozul, treaba mea nu e să îl judec și să mă uit cu albul la el ci să fac in așa fel încât rozul acela să arate fabulos! Cu alte cuvinte sunt acea persoană de care ai nevoie sa iți confirme că ceea ce iți place e ok, nu ești un ciudat, care e lângă tine cand nu știi dacă peretele tău cel mov va merge cu canapeaua cea galbena, care o să-l  ia la întrebari pe furnizorul tău de mobilă atunci cand ție deja  ți-e rușine să o mai faci, cineva care o sa te tragă de mânecă atunci cand vrei sa dai pe un fotoliu jumătate din suma alocată pentru decorarea întregului apartament (da, se poate si asta :) ) Sau acea persoană pe care poți da vina in fața soțului sau soției, atunci când gusturile voastre au la fel de multe puncte în comun precum două paralele si simți că dacă nu pui albastrul acela pe perete, de mâine nu mai răsare soarele si pământul se va opri din rotit… Deja îți place mai mult despre mine, nu?

Am început când un prieten m-a rugat să mă ocup de apartamentul lui, el plecat fiind. I-a plăcut atât de mult încât m-a sunat apoi un alt prieten de-al lui și apoi altul, și altul…Și uite așa, din 2010 nu adun proiecte cu care să mă laud…Adun oameni pe care i-am cunoscut, de la care am invațat, pe care acum îi numesc prieteni. Adun amintiri și zâmbete… Și asta face acest job, de designer, sau decorator, sau cum vrei tu să îl numești, să stai nopțile să te gandești cum să faci să iasa perfect!